Lifting deep-plane versus SMAS: compararea dovezilor

Atât liftingul deep-plane, cât și liftingul sistemului musculoaponevrotic superficial (SMAS) acționează asupra stratului de susținere de sub piele, dar denumirile acoperă operații diferite. Într-o plicatură SMAS tipică, chirurgul pliază și fixează SMAS fără aceeași amploare a decolării sub acesta. Un lifting deep-plane pătrunde sub SMAS și eliberează selectiv ligamentele de susținere, astfel încât pielea și țesuturile profunde se pot deplasa împreună. Există variații în ambele grupuri, iar studiile publicate nu descriu întotdeauna aceeași operație. Acest lucru contează la compararea rezultatelor: numai denumirea tehnicii nu arată planul de disecție, direcția ridicării, lucrul la nivelul gâtului sau procedurile adăugate.

Cercetările disponibile nu stabilesc că una dintre abordări oferă tuturor un rezultat mai bun sau un lifting cu durată mai lungă. Comparațiile directe mici raportează rezultate diferite, iar revizuirile mai noi găsesc puține comparații directe și măsuri ale rezultatelor neuniforme. Diferența dintre o valoare numerică și dovezi fiabile privind efectul tehnicii este esențială pentru interpretarea literaturii. ^[1][2][3]

Ce modifică liftingurile deep-plane și SMAS?

Ambele operații urmăresc repoziționarea țesuturilor moi faciale și ameliorarea unor semne precum lăsarea țesuturilor de-a lungul liniei mandibulei sau coborârea obrazului și a feței inferioare. SMAS este un strat de țesut fibromuscular conectat cu mușchii feței și țesuturile moi de deasupra. O tehnică de plicatură adună și fixează acest strat; alte operații numite „lifting SMAS” pot exciza, suprapune sau ridica un lambou. Tehnicile deep-plane disecă sub SMAS în anumite zone și pot elibera ligamentele de susținere, permițând repoziționarea unui strat compozit de piele și SMAS. Chirurgii diferă și în amploarea disecției și adaugă proceduri precum lucrul asupra platysmei, transfer de grăsime sau operații ale pleoapelor.

Aceste descrieri explică diferența anatomică generală, nu garantează un anumit rezultat. Sintagma „deep-plane” nu desemnează o intervenție standardizată în toate studiile, iar „SMAS” poate desemna mai multe abordări. O comparație corectă are nevoie de detaliile operației și grupului de pacienți, nu doar de denumirea tehnicii.

Care este calitatea generală a dovezilor comparative?

Revizuirile recente cele mai relevante ilustrează lacunele dovezilor. Vayalapra și colaboratorii au căutat în MEDLINE, Embase, Cochrane Library, CINAHL și LILACS până în mai 2024. Au inclus 47 de studii și 10.766 de pacienți din studii randomizate, cohorte și serii de cazuri cu peste 10 participanți. Analiza cu efecte aleatorii a cumulat ratele complicațiilor; doar un studiu inclus a comparat direct rezultatele estetice între tehnicile deep-plane și SMAS. Revizuirea a raportat hematom la 3% din cazurile deep-plane și la 2% din cele SMAS, rate în general scăzute ale infecției și rate similare ale leziunilor nervoase, majoritatea leziunilor nervoase raportate fiind temporare. Autorii au concluzionat că profilurile de siguranță par comparabile, dar comparațiile directe limitate și măsurile variate ale rezultatelor nu au permis o concluzie fermă despre eficacitatea relativă. ^[2]

Khoury și colaboratorii au căutat în MEDLINE, EMBASE și Web of Science pentru perioada 2000–2024 și au inclus 21 de studii cu 2.896 de pacienți. Autorii au precizat că analiza a fost cu un singur braț: au cumulat satisfacția și proporțiile complicațiilor separat pentru fiecare grup de tehnici, în loc să estimeze efectul tratamentului deep-plane față de SMAS printr-o comparație randomizată sau ajustată. Satisfacția cumulată a fost de 94,4% în studiile deep-plane (interval de încredere [IC] 95% 84,8–99,7) și 87,8% în studiile SMAS (IC 95% 84,3–91,3). Rezumatul a raportat proporții generale ale complicațiilor de 17,2% și, respectiv, 10,3%; a furnizat un IC 95% de 6,20–14,4 pentru estimarea SMAS, dar nu și un interval corespunzător pentru estimarea deep-plane. Diferența aparentă între procentele satisfacției nu stabilește superioritatea: grupurile provin din studii distincte, cu pacienți, chirurgi, perioade de urmărire și metode de măsurare diferite. Aceeași precauție se aplică la compararea proporțiilor complicațiilor. Pragul revizuirii pentru rezultatul „pe termen lung” a fost peste un an, ceea ce nu este o măsură a durabilității pe viață. ^[3]

Aceste revizuiri acoperă perioade care se suprapun și pot include unele dintre aceleași studii de bază; totalurile pacienților nu trebuie adunate. Niciuna nu oferă un răspuns fiabil despre care operație durează mai mult la pacienți comparabili.

Ce arată comparațiile directe despre aspect?

Două studii mici de evaluare fotografică au ajuns la concluzii diferite. Becker și Bassichis au comparat fotografii înainte și după operație pentru 20 de pacienți deep-plane și 20 cu plicatură SMAS. Patru chirurgi plasticieni faciali cu experiență, fără să cunoască tehnica, au analizat fotografiile într-o ordine aleatorie și au evaluat corectarea șanțului melolabial, lăsării țesuturilor de-a lungul liniei mandibulei și obrazului ca excelentă, bună, medie, acceptabilă sau slabă. Rezumatul articolului sintetizează categoriile fără scoruri brute sau intervale de încredere: evaluările generale au favorizat plicatura SMAS, cu mai multe cazuri SMAS în categoria cea mai bună, mai multe cazuri deep-plane în categoria medie și număr egal în cea mai slabă categorie. Autorii au concluzionat că operația deep-plane nu părea superioară la pacienții sub 70 de ani. A fost o evaluare fotografică în ordine aleatorie și cu evaluatori orbiți, nu alocarea randomizată a pacienților la operație. Rezumatul nu precizează intervalul exact de urmărire, iar aceste categorii nu constituie o scală validată de rezultate raportate de pacienți. ^[4]

Adamson, Dahiya și Litner au evaluat fotografii de la câte 25 de pacienți tratați prin fiecare metodă. Trei observatori independenți, orbiți, au notat ameliorarea pe o scală de șapte puncte în cinci zone: proeminența malară, șanțul melolabial, lăsarea țesuturilor de-a lungul liniei mandibulei, unghiul cervicomental și benzile anterioare ale gâtului. Toți cei trei observatori au evaluat grupul deep-plane semnificativ mai bine în două dintre zonele măsurate (P<0,01); autorii au raportat că ameliorările observate la deep-plane au fost de două ori mai mari decât la plicatura SMAS. Rezumatul nu oferă valorile brute ale scalei, intervale de încredere sau metoda de alocare. Rezumatul numărului Sage precizează că ambele grupuri au fost urmărite cel puțin șase luni, fără să ofere intervalul exact. Concluzia privind evaluări mai bune la mijlocul feței și la gât este rezultatul acestui studiu fotografic cu 50 de pacienți, nu dovada unui avantaj general la toți pacienții sau chirurgii. ^[5]

Cele două studii au folosit pacienți, metode de evaluare și rezultate anatomice diferite, iar niciunul nu a alocat aleator pacienții la operație. Prin urmare, nu pot fi combinate ca și cum ar fi măsurători repetate ale aceluiași efect terapeutic. Rezultatele lor contradictorii sunt unul dintre motivele pentru care revizuirile descriu drept limitate dovezile comparative estetice.

Ce adaugă dovezile prospective mai noi?

Neel și colaboratorii au inclus prospectiv 166 de persoane care au făcut lifting facial primar la un chirurg, între ianuarie 2019 și decembrie 2024. Patruzeci și cinci au avut lifting deep-plane, iar 121 plicatură SMAS. Vârsta mediană a fost 49 de ani (interval intercuartil [IIC] 42,7–56); 95,2% au fost femei, iar 46% aveau suprapondere. Grupurile au fost raportate ca similare la început, dar alocarea nu a fost randomizată, iar mărimea grupurilor a fost inegală. Studiul a măsurat recuperarea precoce, satisfacția, evaluările estetice și complicațiile; urmărirea mediană a fost de trei luni.

Rezumatul nu raportează diferențe semnificative statistic pentru categoria evaluării întineririi (P=0,67), satisfacția pacientului (P=0,09), durata recuperării (P=0,65), rata generală a complicațiilor (P=0,39), slăbiciunea tranzitorie a nervului facial (P=0,70) sau procedurile auxiliare (P=0,79). Rezumatul accesibil nu oferă intervale de încredere și nu descrie un instrument validat de evaluare. Durata recuperării este o măsură a recuperării precoce, nu dovada vindecării complete. Autorii nu au raportat nici predictori sau efecte de interacțiune semnificative în regresia logistică. Un rezultat nesemnificativ nu dovedește că tehnicile sunt identice; cu 45 de pacienți deep-plane, 121 cu plicatură SMAS și urmărire mediană de trei luni, cohorta nu poate răspunde despre durabilitatea pe termen lung și nici exclude diferențe mai mici. ^[1]

Ce arată studiile despre complicații și revizii?

Jacono, Alemi și Russell au cumulat rapoarte despre complicații din 183 de studii care au acoperit mai multe operații din familia SMAS, inclusiv plicatură SMAS, SMASectomie sau suprapunere, lambou SMAS, SMAS latero-superior, tehnici deep-plane și compozite. Au raportat leziuni nervoase temporare la 1,85% pentru SMAS latero-superior și 1,52% pentru ritidectomia compozită; acestea au fost singurele categorii semnificativ mai ridicate decât plicatura SMAS (rapoarte ale cotelor 2,71 și 2,22; P<0,05). Leziunile nervoase permanente nu au diferit semnificativ între categoriile tehnicilor. Hematomul major a fost raportat mai frecvent la deep-plane (1,22%; raportul cotelor 1,67; P<0,05) și la suprapunerea SMAS (1,92%; raportul cotelor 2,65; P<0,01); necroza cutanată a fost mai mare la lamboul SMAS (1,57%; raportul cotelor 2,29; P<0,01). Acestea sunt categorii cumulate din studii eterogene, nu o singură comparație controlată între deep-plane și o operație SMAS definită. Diferențele în definiții, profilul pacienților și raportare pot influența proporțiile. Autorii au recomandat alegerea tehnicii după calitatea rezultatului, nu numai după profilul complicațiilor. ^[7]

Kamer și Frankel au analizat retrospectiv operațiile ulterioare de „tuck” după liftingurile efectuate de un chirurg între iulie 1990 și ianuarie 1997. Dintre 634 de operații inițiale, 48 de pacienți au făcut un tuck, iar dosarele a 44 erau adecvate. Rata raportată de tuck a fost 11,4% după ritidectomie SMAS tradițională și 3,3% după ritidectomie deep-plane (P=0,0001, testul bilateral exact Fisher); rata generală a fost 7,5%. Acest rezultat istoric, de la un singur chirurg, a fost o anumită procedură corectivă a pielii, nu orice revizie, nemulțumire sau pierdere a efectului. Rezumatul accesibil nu oferă numărul operațiilor inițiale în fiecare grup tehnic sau un interval de încredere. Rezultatul nu trebuie tratat drept estimare universală a durabilității sau măsură directă a duratei fiecărei tehnici. ^[6]

O analiză retrospectivă din 2026, realizată de un singur chirurg, a evaluat pacienții deep-plane care au revenit ulterior pentru revizie. Dintre 956 de liftinguri deep-plane primare înregistrate între 1995 și 2025, 152 de persoane s-au întors la acel cabinet pentru revizie; analiza a inclus 93 de operații de revizie cu dosare și fotografii eligibile. Șaptezeci și șapte de pacienți au avut un al doilea lifting, 14 un al treilea și doi un al patrulea. Timpul mediu dintre operația inițială și prima revizie a fost 10,9 ani (interval 3–30; DS 5,1). Cei care aveau 53 de ani sau mai puțin la primul lifting au revenit după o medie de 12,4 ani (n=40; DS 5,6), față de 9,3 ani la cei peste 53 de ani (n=37; DS 3,9; P=0,004). Dintre 36 de pacienți ale căror dosare documentau motivația, 34 aveau o notă de satisfacție între o lună și un an; celelalte dosare nu consemnau satisfacția. Aceste cifre descriu pacienți selectați care au revenit la un chirurg și aveau dosare utilizabile, nu proporția tuturor pacienților care necesită revizie sau un avantaj comparativ de durabilitate. Autorii au declarat că nu aveau interese financiare concurente și că nu au primit finanțare. ^[8]

Cum pot fi folosite aceste constatări?

Dovezile susțin o concluzie practică: ambele metode pot ameliora semnele îmbătrânirii feței, iar alegerea depinde de anatomie, zonele vizate, operația exactă și experiența chirurgului cu acea operație. Dovezile disponibile nu pot garanta că liftingul deep-plane va arăta mai bine, va avea mai puține complicații sau va dura mai mult decât o anumită tehnică SMAS la o anumită persoană. Nici nu stabilesc că un rezultat obținut de un chirurg sau într-un grup selectat de pacienți care au revenit pentru revizie se va reproduce într-un alt cabinet.

Înainte de a compara estimări, întrebați ce înseamnă pentru chirurg „SMAS” sau „deep-plane”, ce țesuturi și ligamente de susținere vor fi tratate, în ce direcție va fi făcută ridicarea, dacă este planificată și intervenția la nivelul gâtului, ce proceduri suplimentare sunt incluse și cum măsoară chirurgul rezultatele și complicațiile. Întrebați cât de des efectuează chirurgul operația respectivă, cum sunt urmărite rezultatele în timp, ce evenimente duc la revizie și care sunt riscurile pentru sănătatea și planul dumneavoastră. Cereți oferta completă în scris și detaliile incluse: costul liftingului facial în Turcia poate depinde de operația planificată, anestezie, unitate, îngrijire ulterioară și proceduri suplimentare. Dacă analizați un pachet pentru lifting facial deep-plane, întrebați furnizorul ce îngrijire, urmărire și aranjamente pentru complicații sunt incluse efectiv. Catalogul mai larg de pachete pentru față și zona ochilor acoperă mai multe opțiuni și nu trebuie interpretat ca pachet specific SMAS sau ca o comparație.

Just Clinic Istanbul este o platformă independentă de marketing și generare de solicitări, nu un furnizor de servicii medicale sau un intermediar de turism medical. Solicitările pot fi transmise partenerilor medicali autorizați cu acordul dumneavoastră. Pentru discutarea potrivirii și riscurilor individuale este necesară o consultație cu un clinician calificat corespunzător.

Care sunt principalele limite?

• Comparațiile directe sunt puține, mici și adesea nerandomizate; evaluarea fotografiilor cu observatori orbiți nu este același lucru cu alocarea aleatorie a pacienților la operație.
• „Deep-plane” și „SMAS” includ variații ale disecției, vectorilor de ridicare și procedurilor suplimentare, în timp ce studiile folosesc definiții și măsuri diferite ale rezultatelor.
• Multe rezultate estetice raportate se bazează pe fotografii subiective sau satisfacție, nu pe măsuri validate și aplicate la momente uniforme. Cohorta prospectivă din 2026 a urmărit pacienții numai trei luni în mediană.
• Meta-analizele cumulează studii cu pacienți, chirurgi și perioade de urmărire diferite. Procentele de satisfacție cumulate din studii cu un singur braț nu estimează efectul dintre tehnici, iar studiile de bază se pot suprapune între revizuiri.
• Ratele complicațiilor depind de definiții, urmărire și raportare. Lipsa semnificației statistice nu demonstrează echivalența și nu exclude riscuri rare.
• Momentul reviziei sau al unui tuck depinde de preferința pacientului, îmbătrânire, accesul la îngrijire, tratamente ulterioare și pragul chirurgului pentru o altă operație. Nu reprezintă o dată fixă de expirare a liftingului facial.

Referințe

1. Neel OF, Alsubhi MN, Alotaibi H, Al-Terkawi RA, Mortada H. Deep Plane Versus SMAS Plication Facelift: A Prospective Cohort Study of Clinical Outcomes and Complication Rates. Aesthetic Plastic Surgery. Publicat online la 1 iulie 2026; septembrie 2026;50(17):6850–6857. doi: 10.1007/s00266-026-06115-4. PMID: 42384060. Rezumat PubMed.
2. Vayalapra S, Guerero DN, Sandhu V, Happy AA, Imantalab D, Kissoonsingh P, Khajuria A. Comparing the Safety and Efficacy of Superficial Musculoaponeurotic System and Deep Plane Facelift Techniques: A Systematic Review and Meta-analysis. Annals of Plastic Surgery. Publicat online la 27 iunie 2025; 1 noiembrie 2025;95(5):582–589. doi: 10.1097/SAP.0000000000004454. PMID: 40600822. Rezumat PubMed.
3. Khoury S, Almubarak Z, Khan H, Boldt G, Villemure-Poliquin N, Nichols AC. The Deep Plane versus SMAS Facelift: A Systematic Review and Meta-Analysis. Aesthetic Plastic Surgery. Publicat online la 13 august 2025; noiembrie 2025;49(21):5895–5903. doi: 10.1007/s00266-025-05118-x. PMID: 40801931. Rezumat PubMed.
4. Becker FF, Bassichis BA. Deep-plane face-lift vs superficial musculoaponeurotic system plication face-lift: a comparative study. Archives of Facial Plastic Surgery. ianuarie–februarie 2004;6(1):8–13. doi: 10.1001/archfaci.6.1.8. PMID: 14732637. Rezumat PubMed.
5. Adamson PA, Dahiya R, Litner J. Midface Effects of the Deep-Plane vs the Superficial Musculoaponeurotic System Plication Face-lift. Archives of Facial Plastic Surgery. ianuarie–februarie 2007;9(1):9–11. doi: 10.1001/archfaci.9.1.9. PMID: 17224481. Rezumat PubMed.
6. Kamer FM, Frankel AS. SMAS rhytidectomy versus deep plane rhytidectomy: an objective comparison. Plastic and Reconstructive Surgery. septembrie 1998;102(3):878–881. doi: 10.1097/00006534-199809030-00041. PMID: 9727459. Rezumat PubMed.
7. Jacono AA, Alemi AS, Russell JL. A Meta-Analysis of Complication Rates Among Different SMAS Facelift Techniques. Aesthetic Surgery Journal. Publicat online la 15 februarie 2019; numărul din septembrie 2019;39(9):927–942. doi: 10.1093/asj/sjz045. PMID: 30768122. Rezumat PubMed.
8. Levin M, Frankel A. Thirty Years of Deep Plane Facelifts: Characterizing Outcomes and Longevity. Facial Plastic Surgery & Aesthetic Medicine. Publicat online la 26 februarie 2026; numărul din septembrie–octombrie 2026;28(5):482–487. doi: 10.1177/26893614261422044. PMID: 41749415. Text integral la editor; PDF oferit de autor: text integral.