Constatarea principală
Studiile randomizate despre analgezia după augmentarea cu implant raportează rezultate mixte. Această sinteză diferențiază tehnicile de bloc, grupurile de studiu și perioadele de urmărire, inclusiv un studiu cu proceduri mixte.
Durerea după augmentarea mamară poate proveni din mai multe țesuturi și mecanisme: incizie, disecția buzunarului și, când implantul este sub mușchiul pectoral, implicarea musculară. Analgezia multimodală combină metode precum medicamente non-opioide și anestezie regională. Blocul nervilor pectorali este o posibilă componentă; efectul depinde de tehnică, moment și restul planului anestezic. Studiile de mai jos nu stabilesc o schemă potrivită tuturor.
Denumirile descriu planuri diferite de injectare. PECS I depune anestezicul local între mușchii pectoral mare și mic și vizează în principal nervii pectorali medial și lateral. PECS II adaugă planul mai profund dintre pectoralul mic și dințatul anterior, putând extinde acoperirea spre ramurile intercostale laterale și peretele toracic; S-PECS din studiul citat a combinat PECS II cu blocul planului dințatului anterior. Anatomia explică de ce un bloc îndreptat spre durerea musculară poate să nu acopere toate sursele de disconfort din piele, țesut mamar sau buzunarul chirurgical. Răspândirea și efectul clinic variază; explicația descrie cercetarea, nu recomandă o tehnică. Îngrijirea multimodală coordonează abordări complementare pentru diferite căi ale durerii și limitează dependența de o singură clasă de medicamente.[2]
Ce au constatat studiile de augmentare
Într-un studiu prospectiv, randomizat, dublu-orb și multicentric în două centre, Aarab și colegii au analizat 73 de femei care au făcut augmentare estetică cu implant sub anestezie generală: 35 au primit bloc PECS I și II înaintea inciziei, iar 38 nu. Ambele grupuri au primit analgezie multimodală protocolizată, inclusiv paracetamol și un antiinflamator nesteroidian. Scorul maxim al durerii pe scala numerică (NRS) 0–10 în primele șase ore după extubare a avut media 3,9 (DS 2,5) cu bloc și 5,2 (DS 2,2) fără; diferența raportată a fost −1,2 puncte (IC 95%: −2,3 până la −0,1; P=0,036). Scorurile maxime în zilele postoperatorii 1–5 au fost 2,2 (DS 1,9), respectiv 3,2 (DS 1,7; P=0,032). NRS este autoevaluare de la 0 (fără durere) la 10 (cea mai intensă durere); diferența medie de un punct nu prezice scorul individual. IC-ul arată efecte compatibile cu datele; aici nu include zero, însă estimarea rămâne modestă și provine dintr-un singur studiu.[1]
Același studiu a găsit un consum cumulativ mai mic de opioide, convertit în echivalenți orali de morfină, cu bloc: mediană 0 mg [0–21] față de 21 mg [0–31,5] între ora 6 și ziua 1 (P=0,006), și 0 mg [0–21] față de 21 mg [0–51] în zilele 1–5 (P=0,002). Rezumatul nu definește intervalele dintre paranteze, deci acestea nu trebuie numite intervale de încredere sau intercuartile. O mediană de grup mai mică nu înseamnă că fiecare participant a evitat opioidele.[1]
Un studiu split-body mult mai mic, controlat cu placebo, a testat numai PECS I la 14 femei cu implanturi bilaterale subpectorale. Fiecare participantă a primit bupivacaină pe o parte și ser fiziologic pe cealaltă, servind drept propriul control. Rezultatul principal a fost durerea în repaus la 30 de minute după sosirea în salonul de recuperare: NRS mediu 3,75 (IC 95%: 3,13–4,37) pe partea cu bupivacaină și 4,00 (3,50–4,49) pe partea cu ser fiziologic. La 24 de ore, media pe ambele părți a fost 2,29 (IC 95%: 1,56–3,01). Șase participante au raportat durere mai mică în salon pe partea activă, cinci pe partea placebo, iar trei nicio diferență între părți. Autorii nu au găsit un beneficiu clar al metodei PECS I. Intervalele se suprapun considerabil și descriu incertitudinea din jurul mediilor, nu dovedesc echivalența. În practică, acest studiu mic nu a demonstrat o reducere clară suplimentară prin PECS I.[2]
Un alt studiu randomizat, monocentric, a inclus 30 de femei cu implanturi de silicon. Cincisprezece au primit bloc combinat al planului dințatului anterior și PECS II (S-PECS), iar 15 ser fiziologic; urmărirea a fost în salon și la 4, 6 și 12 ore. Autorii au raportat scoruri mai mici ale durerii la fiecare moment și o probabilitate cu 74% mai mică de a solicita medicamente pentru durere în grupul S-PECS (P<0,05). Rezumatul nu oferă numărul de evenimente, diferența absolută sau IC. Reducerea relativă a solicitărilor nu cuantifică scăderea dozei de opioide, iar observația s-a oprit la 12 ore.[4]
Un studiu cu proceduri mixte, ce trebuie interpretat prudent
Ciftci și colegii au repartizat aleatoriu 90 de paciente în grupuri de PECS I preoperator, PECS I postoperator sau control (30 în fiecare). Deși titlul și scopul declarat se referă la augmentare, tabelul 1 al articolului integral arată atât reducții, cât și augmentări: 12, 17 și 10 augmentări în grupurile respective. Rezultatele nu sunt raportate separat după intervenție. Articolul arată scoruri VAS ale durerii și consum de opioide mai mici în grupul preoperator, dar acestea nu pot fi atribuite numai pacientelor cu augmentare. Rezultatul principal a fost consumul de opioide în primele 24 de ore; durerea a fost măsurată pe scala vizuală analogică (VAS) 0–10 la 1, 2, 4, 8, 16 și 24 de ore. Tabelul prezintă valori ale opioidelor fără unitate, deci aici nu pot fi interpretate ca doză.[3]
De ce diferă rezultatele
Studiile pun întrebări apropiate, dar distincte. Cel mai mare studiu direct a adăugat PECS I și II la un protocol medicamentos standard și a urmărit rezultatele cinci zile. Studiul split-body a izolat PECS I față de ser fiziologic într-un eșantion foarte mic. Studiul S-PECS a testat împreună două planuri, dar rezumatul raportează doar rezultatul relativ privind solicitarea medicamentelor. Studiul Ciftci a comparat momentul blocului și a inclus cazuri mixte de reducție și augmentare. Rezultatele și populațiile lor nu pot fi combinate informal într-o singură estimare.
Analgezia multimodală coordonează mai multe metode; nu înseamnă că fiecare pacient are nevoie de bloc nervos sau că opioidele pot fi întotdeauna evitate. Studiile au măsurat în principal scoruri de durere pe termen scurt și folosirea medicamentelor. Nu stabilesc efectul blocului asupra funcției brațelor, externării, vindecării, revenirii la serviciu, avizului pentru sport ori călătoriilor. Studiul cu 14 participante nu a raportat complicații legate de bloc, însă este mult prea mic pentru a stabili siguranța sau a exclude efecte rare. Deciziile individuale aparțin echipei de anestezie și chirurgiei.
Întrebări pentru echipa clinică
Întrebați cum se raportează buzunarul planificat și incizia la schema pentru durere și dacă estimarea costurilor descrie aceeași îngrijire: costul augmentării mamare în Turcia. Clarificați separat dacă sunt incluse cazarea, transferurile, medicamentele sau urmărirea într-un pachet de augmentare mamară; eticheta „inclusiv” nu dovedește potrivirea clinică.
- Ce țesuturi și ce plan pentru implant sunt implicate și cum pot influența durerea așteptată?
- Ce medicamente și tehnici regionale sunt incluse și ce dovezi susțin acea combinație?
- Care sunt beneficiile, riscurile și alternativele blocului propus pentru acest pacient?
- Cum va fi evaluată și tratată durerea dacă planul inițial nu este suficient, inclusiv după externare?
- Ce semne de alarmă necesită sfat clinic urgent și pe cine trebuie contactat?
Acces la surse și declarații
Textele integrale ale studiilor Desroches și Ciftci au fost disponibile. Pentru Aarab și Sforza, această sinteză se bazează pe rezumate, astfel că nu adaugă detalii absente din acestea. Autorii Desroches au raportat sprijin departamental, fără finanțare externă, și au declarat că un autor primise un onorariu pentru o conferință Allergan în 2017. Ciftci și colegii au spus că studiul nu a avut finanțare și au declarat că nu aveau conflicte de interese. Declarațiile de finanțare și interese pentru Aarab și Sforza nu au putut fi verificate în rezumatele consultate. Înregistrările PubMed/PMC verificate la 18 octombrie 2026 nu afișau o notificare de corectare sau retragere; verificarea registrelor nu dovedește independent că nu există una.
Just Clinic Istanbul este o platformă independentă de marketing și generare de solicitări, nu un furnizor de servicii medicale sau intermediar de turism medical. Solicitările pot fi transmise partenerilor medicali autorizați cu acordul dumneavoastră.
Referințe
- Aarab Y, Ramin S, Odonnat T, Garnier O, Boissin A, Molinari N, Marin G, Perrigault P-F, Cuvillon P, Chanques G. „Pectoral Nerve Blocks for Breast Augmentation Surgery: A Randomized, Double-blind, Dual-centered Controlled Trial”. Anesthesiology. 2021;135(3):442–453, numărul din 1 septembrie; publicat online 28 iunie 2021. doi 10.1097/ALN.0000000000003855; PMID 34195767.
- Desroches J, Roy M, Belliveau M, Leblanc B, Beaulieu P. „PECS I block for postoperative analgesia in patients undergoing breast augmentation surgery: a randomized double-blind placebo-controlled study”. Brazilian Journal of Anesthesiology. 2020;70(4):333–342, numărul iulie–august; publicat online 12 iulie 2020. doi 10.1016/j.bjane.2020.07.004; PMID 32792131; text integral PMC9373589.
- Ciftci B, Ekinci M, Celik EC, Karaaslan P, Tukac IC. „Ultrasound-guided pectoral nerve block for pain control after breast augmentation: a randomized clinical study”. Brazilian Journal of Anesthesiology. 2021;71(1):44–49, numărul ianuarie–februarie; publicat online 25 decembrie 2020. doi 10.1016/j.bjane.2020.12.004; PMID 33712252; text integral PMC9373212.
- Sforza M, Saghir R, Saghir N, Husein R, Okhiria R, Okhiria T, Sidhu M, Poojary M. „Assessing the Efficacy of the S-PECS Block in Breast Augmentation Surgery: A Randomized, Double-Blind, Controlled Trial”. Plastic and Reconstructive Surgery. 2024;153(1):1e–9e, numărul din ianuarie; publicat online 4 aprilie 2023. doi 10.1097/PRS.0000000000010492; PMID 37010475.